Aici urma să fie o postare despre Miles Davis (sau despre independenţă?), da nu e. În loc de asta e o Salată Almodóvar. Aşa e cheful meu astăzi, căci am mai văzut un film de Pedro pe care printr-un inexplicabil hazard am ratat să-l văd anterior. La ley del deseo (1987). Şi ce dacă-i despre [...]
Tags: astrud gilberto, bossa nova, la movida, pedro almódovar, roberto bolaño
Pe ce căi nebănuite am ajuns io la Out to Lunch! (1964)? Nebănuite. Am tapat Eric Dolphy, presupun. Am avut un lunch fain, presupun. În tot cazul iată-mă aici, ascultând piesă după piesă, începând cu prima: Ei… prima te ia repede şi uşor nepregătit. Hat and Beard. Ascultabil, zic io, mai mult din afecţiune pentru amicul [...]
Tags: eric dolphy, npr, out to lunch
Ei, ignorăm noi cât ignorăm referendumul, dar el pe noi nu ne ignoră. Mă urmăreşte până şi pe twitter – încă puţin şi se satură de urmărit. Întrebat într-o doară de un coleg ce fac pe 5 septembrie, am tăcut mâlc şi n-am ştiut ce să răspund. Nu că n-aş şti ce şi cum şi [...]
Tags: democrația subită, democrație, politica, referendum
Îhî. Încearcă numai. Adică, ok, eu înţeleg – se poate genderiza orice. Ei o bucată de pagină scrisă, răsufleci mânicile şi vânt în pânze. Până în cele albe. Rezultatul este exact aceeaşi pagină, cu exact acelaşi conţinut, numai că mai lungă cu un sfert şi devenită acum ilizbilă. Ajută? Unii afirmă că da. Presupoziţia clasică [...]
Tags: gender
La Milorad Pavić se bifurcă nu doar potecile, ci şi grădinile. Citesc “Мушка” în rusă. Cum ar veni în traducere românească – aluniţă falsă. E vreun cuvânt mai bun? Nu ştiu. În sârbă i se zice “Вештачки младеж” şi este romanul care pune punct în bibliografia lui Pavić. E bizar când te gândeşti că protagonistul [...]
Tags: carlos castaneda, destin, milorad pavić
