Organizaţiile internaţionale au reacţionat vehement la acest apel, aducându-şi obiectivele strategice în concordanţă cu rezoluţia acestei conferinţe. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord a introdus obligativitatea umbrelelor în echipamentul militar al forţelor de pacificatori. Naţiunile Unite au adoptat Declaraţia de la Kuala-Lumpur prin care şi-au asumat obiectivul de triplare a numărului de umbrele. Rezoluţia urma să devină obligatorie pentru ţările în tranziţie beneficiare de asistenţă oficială pentru dezvoltare.

Parlamentul Republicii Islamice a Mauritaniei a fost primul care a ratificat această rezoluţie. Întru implementarea ei Guvernul Mauritaniei a solicitat asistenţă tehnică pentru elaborarea Strategiei Naţionale de Dezvoltare a Producţiei de Umbrele. Analizezle preliminare au confirmat necesitatea elaborării unui studiu de fezabilitate privind oportunitatea creării în regiunile nord, sud, vest şi est ale Mauritaniei a unor clustere regionale de producţie a umbrelelor. Guvernul Republicii Populare Chineze a acordat Mauritaniei un credit concesional pe termen de douăzeci de ani. Conform condiţiilor creditului, China urmea să livreze pe piaţa Mauritaniei 2 mlrd. de umbrele într-o perioadă de 2 ani.

Ministrul Agriculturii din Republica Islamică a Mauritaniei a participat în cadrul lucrărilor Conferinţei de la Edinburgh desculţ. Reprezentantul societăţii civile mauritane a venit cu soţia. Volumul precipitaţiilor anuale în Mauritania sunt de 157 mm. Populaţia Mauritaniei este de 3 milioane de locuitori.

Andy Warhol se întoarce pe urechea dreaptă în racla sa decorată cu inscripţia R.I.P. tirajată în culori roz, mov, bleu şi bej. Vă imaginaţi, scânceşte Andy, mi-am ars viaţa în New York City şi javra asta abia acum urmează să înceapă? În Las Vadul-lui-Vodă! Unde-i dreptatea, întreb? Ce tu, Sausalito! Ce tu, Sitges! De aici încolo raiul homosexualilor e pe Nistru. Piotr Ilici Ceaikovski deja lucrează la uvertura preconizată pentru deschiderea sezonului. Allan Ginsberg deja scrie poemul “Urletul-2″.

Măi ce animale, gândesc sacerdoţii ultra-ortodocşi din Mesopotamia. Cum să le permitem ălora să facă aşa ceva enoriaşilor noştri din specia hetero sapiens? Inadmisibil. Eu am auzit că-i contagios. Băi, tu nu eşti cast? Ba da, îs cast, dar eu prefer castitatea heterosexuală. Cât de bine te-nţeleg, frate. Mai răi decât animalele, zău. Să stea acolo în Europa lor, cu principiile şi valorile lor străine plaiului nostru. Vor să ne ia copiii şi să-i convertească la homosexualism. N-o să mai vină nimeni la biserică. Cruciadă, facem? Flash mob.

Meciul dintre homofobi şi homofili se amână. Homosexualii nu au cumpărat suficiente bilete. Nediscriminaţi de nimeni, ei sunt obligaţi să-şi ascundă identitatea. Rata sinuciderilor în rândurile homosexualilor este de zece ori mai mare decât în rândul heterosexualilor. Oare de ce suferă? Oare când o să înţeleagă că în Mesopotamia nu există discriminare? Oare când o să înţeleagă că nu au dreptul să existe? Să existe, dar fără drepturi. Se vor descurca şi aşa. Nouă nu ne pasă.

Oponenţii proiectului de Lege cu privire la egalitatea de şanse manipulează în mod cinic informaţia zăpăcindu-i pe oameni cu aberaţii groteşti. Spuse pe nume, lucrurile stau în felul următor:

1. Homosexualitatea nu este contagioasă. Legea nu este despre homosexualitate, ci despre minorităţi de orice fel. Care sunt discrimaţi tacit din cauza faptului că majoritatea dictează regulile de joc în domenii care nu ţin de joacă. Convingerile religioase sau orientarea sexuală nu au nici o treabă cu îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu. Dar oamenilor nu le plac cei care sunt diferiţi. Şi li se trânteşte uşa în nas.
2. Legea cu privire la egalitatea de şanse nu se referă la căsătorii, adopţii şi culte religioase. Ea stipulează negru pe alb că uniunea prin căsătorie se face între bărbat şi femeie. Părinţi pot fi un bărbat şi o femeie. Cultele religioase sunt libere să-şi vadă de convingerile lor. Aşa scrie în alin.(I) din articolul 2. Literele a), b) şi c).
3. Homosexualitatea nu ţine de principiile şi valorile europene. Toleranţa ţine de principiile şi valorile europene. E un principiu care-ţi dictează să-i accepţi pe cei care sunt altfel decât tine. Fiindcă aşa e mai bine pentru toţi. Mâine ai putea să fii şi tu altfel. Place ideea? Când unii politicieni şi sacerdoţi afirmă că europenii ne impun principii şi valori străine poporului nostru, vor să zică că toleranţă e ceva stăin pentru moldovenii creştini?
4. Zeloţii ortodocşi se precipită din cauza faptului că deja încalcă mai multe prevederi ale numitului proiect de lege. De aceea vor ca el să rămână în fază de proiect. Fiindcă dacă intră în vigoare, ei vor fi pasibili răspunderii disciplinare, civile, contravenţionale şi penale, conform legislaţiei în vigoare.

Legea trebuie aprobată. Nu pentru a obţine regim liberalizat de vize, ci pentru a învăţa să trăim mai civilizat. La început o să fie mai greu. Dar o să ne obişnuim.

Din momentul introducerii lor în circulaţie moneduţele şi bancnoţele s-au dovedit a fi nişte mijloace de plată foarte la îndemână. E normal să traversezi frontiere europene fără ca să ai de-a face cu controlul vamal şi fără ca să-ţi pese de localizarea caselor de schimb valutar. Mai departe, mai bine. După ce a învins în cursa împotriva dolarului SUA, euro a luat trofeul de U.C. Unitate conveniţională, carevasăzică. A câştigat cine-i mai tare, căci comercianţilor le face plăcere să afişeze preţuri care la prima vedere-s mici, dar care trag greu la buzunar.

Toate bune şi frumoase, doar că între timp Euraş al nostru s-a transformat într-o vacă sacră. La momentul introducerii nu s-a gândit nimeni la vreun eventual exit scenario, chit că moneda unică europeană e un gen de medie dintre mere şi portocale. Gândul bun vine la urmă – acum că Grecia şi Portugalia s-au confirmat în a fi portocale, ce treabă au să sufere merele nemţeşti şi franţuzeşti.

Ideea ca vreo ţară din zona euro să rupă rândurile se confruntă cu un blocaj psihologic. Ursitele promit că dacă pică cineva din zona euro întregul castel unionist va începe să se năruie. Ceea ce nu mi se pare totalmente obiectiv. Eu văd 2 avantaje.

1. Pentru greci ieşirea din zona euro prin re-introducerea drahmei greceşti ar putea fi colacul de salvare. Scenariul prin care criza datoriilor se rezolvă prin contractarea a noi credite este unul falimentar. Grecilor li se propune cu insistenţă să strângă cureaua. Ei bine, dar oamenii mai au nevoie şi să respire, nu-i aşa? În asemenea situaţii, devalorizarea monedei funcţionează pe post de paratrăsnet. Desigur, drahma ar urma să plonjeze în cădere liberă în etapa imediat următoare ieşirii din zona euro, dar acest lucru ar propti exporturile greceşti, ar ieftini vacanţele în Marea Egee şi, la urma urmei, ar permite relansarea economică a Greciei. Prin ce acest scenariu este mai rău decât austeritatea fiscală care-i o cloşcă care nu produce ouă?
2. Pentru merele rămase în zona euro, plecăciunea drahmei ar fi un test al seriozităţii. Se întâmplă un hazard moral atunci când criteriile de la Maastricht sunt ca-şi-cum bătute în cuie, însă în realitate fiecare stat-membru face ce-i pofteşte inima. Prim-ministrul Spaniei a promis la Bruxelles că totul o să fie OK. Întors în ţară, le-a promis şi spaniolilor că totul o să fie OK. Totul a fost OK. Numai că promisiunea făcută spaniolilor a fost exact pe dos celei făcute anterior europenilor. Ăsta nu e lucru serios.

Vom trăi şi vom vedea. În tot cazul ceea ce ieri nu putea fi imaginat, mâine poate fi realitate. Adu-ţi aminte de lebedele negre ale lui Nassim Nicholas Taleb. Cred că am dreptate.

Acum, spuneţi-mi, please, ce-i aşa de agresiv în panglicile cu Sf. Gheorghe etalate de unii exponenţi ai societăţii noastre mioritice?

Pe mine panglicile respective nu mă irită. Ei bine, admit că sunt o concrescenţă din planul diabolic al comuniştilor de a-şi înţărca propriul electorat. Şi ce dacă? Britanicii au o sărbătoare prin luna octombrie când îşi prind la piept nişte garoafe roşii care anunţă nu-ştiu-ce victorie colonialistă de-a dânşilor. Poate că pe hinduşi acest lucru îi irită, nu pot şti acest lucru cu certitudine. Garoafele sunt distribuite pe gratis la intrare în metrou. Unii şi le agaţă în piept, alţii – nu. Important e că fac acest gest voluntar şi nesiliţi de nimeni.

Ei bine, tre să admit că explicaţia garoafelor roşii am improvizat-o pe loc. Dar oricare ar fi explicaţia, panglicile pe care oamenii şi le agaţă voluntar în piept nu mă irită. Nu simt nici o umbră de agresiune din partea lor. Sunt periculoase doar insignele pe care unii oameni sunt obligaţi de alţi oameni să le poarte. Cum ar fi stelele lui David în Germania nazistă. Aici da, este loc pentru indignare.

Un lucru totuşi mă irită. Faptul că pe unii oameni îi irită nişte panglici. Dacă i-am obliga să poarte panglici tricolore, ar deveni societatea noastră mai bună?

P.S. Apropo. În finala Campeonatului European la fotbal s-au întâlnit Grecia şi Portugalia. Era marea şansă a Portugaliei să câştige campeonatul la ei acasă, în Lisabona. Această şansă portughezii au ratat-o. Lucru care nu i-a împedicat să le strângă mâna oponenţilor şi să-i felicite călduros cu victorie. Aşa societate îmi doresc şi nouă.

Şterge “stimaţi”. Prea impersonal. Ca şi cum ar fi o propunere de afaceri. Noi nu facem afaceri aici. Noi suntem oameni de bună credinţă. Avem suflet ca şi cum. Scrie “dragi”. O! Şterge “concetăţeni”. Dacă apucă poporul să se uite prin paşapoarte va avea de bâjbâit mult până ce să-şi găsească cetăţenia potrivită. Prieteni? Prea familiar. Că nu stăm la o halbă de vorbă. Tovarăşi? Dumnezeu să-i bată pe comunişti. Au pus lăbuţa pe un cuvânt atât de fain. Compatrioţi? OK.

Marele Reciclator de Cuvinte îi cere Şefei Aparatului o ceaşcă de cafea. Azi va face o declaraţie. Asta-i munca omului. În faţa lui stă o foaie de hârtie şi o torbă de cuvinte. Astea-s instrumentele omului. Cuvintele sunt amestecate ca un puzzle. Să le pui în ordinea potrivită astfel încât înşiruirea lor să producă Efectul Scontat nu e floare la ureche.

Dragi compatrioţi!

În faţa primăriei un concetăţean bate darabana. Dacă ar fi să faci abstracţie de castronul de tinichea pe care îl pune la bătaie pe post de tobă ai crede că e sunetul unei macarale pe un şantier de construcţii. Marele Reciclator de Cuvinte îşi aduce aminte de o scenă din “Stai că-ţi arăt eu” şi zâmbeşte jenat. Astfel de amintiri nu-i servesc la nimic. Între timp vine cafeaua.

Concetăţeanul nu este de acord să se facă abstracţie de el. În eter sună tam-tam-ul campaniei despre regrete şi gherete. Bloggerii dau târcoale patrimoniului naţional. Iar munca Marelui Reciclator de Cuvinte este să îmbrace toate aceste impulsuri într-o vrajă argintie. Poporul e indispensabil. Dar e foarte gălăgios. La auzul sloganului “Hai, Moldova!” pe Marele Reciclator de Cuvinte îl împung nişte ace de gelozie. I-au furat pâinea. Poporul e dulce numai atunci când bate din palme.

Uf! De-ar fi doar cuvintele… Cuvintele sunt doar fundamentul declaraţiei. Tembrul vocii, gropiţile dintre cuvinte, culoarea cravatei (sau absenţa ei, după caz), comunicaţia non-verbală. E un job care te consumă, n-ai ce spune. Nu-ţi ajunge timp nici pentru familie. Dar  trebuie căci arată bine în revistele lucioase. Ca să nu mai amintim despre hobby. Marele Reciclator de Cuvinte îşi permite o paranteză lirică în care-şi ticseşte armata sa de soldăţei de plumb. Şi-i imaginează la picioarele lui, paralizaţi într-o tăcere harică. Palpitează.

Iubiţi compatrioţi!

Muncitorii munceau la aparate. Ţăranii prăşeau. Doctorii tratau pacienţi. Vânzătorii vindeau mezeluri şi hârtie igienică. Preoţii sfinţeau mercedesuri. Învăţătorii explicau tabla înmulţirii, valenţele şi covalenţele. Contabilii numărau zerourile după virgulă. Migranţii migrau. Studenţii chiuleau. Grănicerii păzeau liniştea sufletească… Marele Reciclator de Cuvinte avea de făcut o Declaraţie. Totul o să fie bine.