Cei doi Bandini privesc buimac. Care din noi? Unul e bătrân, celălalt – tânăr. Fiecare cu păcatul său. Unul mare, altul mic. Amândoi, printre paginile scrise de John Fante, rătăciți și cu sângele fiert de necaz. Cel tânăr zăbovește lângă curtea giuliettei sale. Poate-poate? A furat inelul de logodnă de la maică-sa și l-a făcut cadou de Crăciun. Știe că-i păcat. Îi îndeamnă pe băieți să joace baseball. Abia dacă o va zări. Fie şi pentru o clipă. E numai zăpadă împrejur – care baseball? Da, da, știu. O să vină și primăvara, Bandini!

Da, da. E frig. E trecut de unșpe. Literele se adună în cuvinte. Ca niște fulgi, zău! Cuvintele se adună în propoziții. Se lasă un stat de zăpadă. Și-i trecut din miezul nopții. Paginile trec din mâna dreaptă în mâna stângă. Deja știu că n-am să mă mai pot opri. Sunt prins în iarnă. Douăzeci de pagini, cincizezi, suta… Și-i trecut de unu. O lectură vârtoasă, adâncă. Cam așa scriau clasicii ruși, necruțătorii. Între început și sfârșit – totul. În jur de ora două noaptea aflu: o să vină și primăvara.

Roux zice că ciorile vorbesc despre timp. Dacă croncăie înseamnă că-i de frig. Despre primăvară ciorile tac. Deocamdată…

Bahar. Înseamnă „primăvară” în turcă. Și e numele eroinei din „Anotimpurile” (2006) lui Nuri Bilge Ceylan. Anotimpurile sunt niște cărți poștale răvășitoare. Câte una pentru fiecare anotimp. Anotimpul despărțirii. Anotimul căutării. Anotimpul disperării. Numai Bahar nu are anotimp. Fiindcă ea înseși e Primăvara. Bahar îl privește pe Isa în timp ce Isa privește în altă parte. El fotografiază ruinile. El nu vrea ce-i alături, vrea ce-i departe. Ea îi acoperă ochii – decât să nu o vadă pe ea, mai bine să nu vadă nimic? Bahar visează: Isa îi spune că o iubește, apoi îi acoperă gura cu nisip. Cu nisip în gură nu ai dreptul la replică. Doar te scuturi și mergi mai departe. Bahar pleacă departe. Isa vine din urma ei. De ce? Isa minte. De ce? Ea nu o să uite. El nu o să se schimbe. Pare să fie un final trist, dar noi deja știm: o să vină și primăvara.

Mai vreau filme turcești. Găsesc unul despre care știu că e bun: „La marginea raiului” (2007) în regia lui Fatih Akin - următorul pe lista turcilor premiați la Cannes. De fapt, dunumirea originală a peliculei este „Auf der anderen Seite”. De cealaltă parte. Despre relaţia tată/fiu, mamă/fiică, fiică/fiică, nemţi/turci, individ/stat şi pur şi simplu relaţia dintre om şi celălalt. Celălalt e de cealaltă parte…

Uneori e prea târziu. Uneori treci pe alături fără să observi. Complicată treabă. Încerci să întinzi o mână de ajutor dar nu poţi. Nicicacum. Din diverse motive. Că dai de un zid, că mâna nu se ridică, că eşti plesnit peste mână. Te resemnezi, căci nebănuite sunt căile Domnului. Şi atunci ajuţi pe un altul. Întâmplător (oare aşa să fie?) ajutorul tău ajunge la adresat. Căci, bineînţeles, o să vină ea, primăvara.

Inşallah.

Dar asta s-a întâmplat demult. Recent, în schimb, un coleg îmi comunică faptul că respectivul pod nu este un orişicare pod, ci podul proiectat de inginerul Eiffel. Da, da, acelaşi Gustave, care a făcut şi Turnul. Da, da, la noi, la Ungheni. Fapt confirmat de Wikipedia:

…Gustave Eiffel, cel care a construit renumitul turn din Paris, în anul 1877 sosește la Ungheni și efectuează un studiu de fezabilitate pentru construcția podului de cale ferată peste Prut.

De ce tace Patrimoniul Naţional? O naţie mai dezgheţată în arta afacerilor ar face tam-tam turistic din acest chiţibuş. Noi, în schimb, aşteptăm să treacă anii, ca să facă stagiu Piatra Comemorativă din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Asta în cazul că o mută nimeni la următoarea revoluţie. Păcat de pod.

Aici, minunăţiile Ungheniului nu se termină. Tot la Ungheni s-a născut Iţek Domnici, evreu. Potrivit datelor recensământului din anul 1897, aici locuiau 1136 evrei, 456 români, 72 ucraineni, 58 ruși și 17 polonezi. Era şi logic să se nască evreu. Cum, nu vă spune nimic numele lui Iţek Domnici? E adevărat că în 1920, taică-su, David Domnici, a renunţat să aştepte viitoarele pogromuri şi şi-a strămutat familia la New York. Astfel, Iţek a devenit Isidor. Iar Isidor a devenit I. A. L. Diamond, scenaristul hollywoodian blazonat cu trei Oscaruri. Pentru “Some Like It Hot” (1959) şi pentru “The Appartment” (1960). Îţi dai seama?

Aici pagina românească din Wikipedia tace. Vorbeşte cea rusească:

Ай. Эй. Эл. Даймонд родился под именем Ицек Домнич в приграничном бессарабском городке Унгены (теперь райцентр Унгенского района Молдовы) в семье Давида Домнича и Эльки Вальдман. Учился в хедере, a когда ему было 9 лет семья перебралась в США и поселилась в бруклинском районе Краун-Хайтс. Здесь Ицек учился в Средней школе для мальчиков (Boys’ High School), где был известен как Исидор (или Израиль) Домнич и где проявил незаурядные способности к математике, в 1936—1937 годах победив на математических олимпиадах в штатах Нью-Йорк, Нью-Джерси и Коннектикут, в общем итоге завоевав 17 золотых медалей.

Şi aici Patrimoniul Naţional tace. În cârdăşie cu Ministerul Culturii şi Primăria or. Ungheni. Şi nici casă-muzeu I. A. L. Diamond nu va fi la Ungheni. Dar asta nu e o problemă. Căci nici la Mana nu va fi casă-muzeu Paul Goma. Şi nici la Pererita nu va fi casă-muzeu Grigore Vieru. Fiindcă nu va fi. Mai avem timp.

Datele problemei.

…Formularea problemei: Pedeapsa unui om nevinovat.

Ruşii au o vorbă: встречают по одежде, провожают по уму. În realitate, провожают по одежде, este într-o măsură mult mai mare un modus operandi al societăţii, decât despicatul firului în patru по уму. Din păcate, faptul că aparenţele înşală, ţine de discernământul individual al fiecăruia, însă atunci când este vorba de judecata colectivă, aparenţele sunt suficiente. Bârfa – motoraşul societăţii – este cleiul relaţiilor sociale; aparenţele – bază suficientă a luării de atitudine. În această instanţă superioară adevărul este irelevant, relevantă este poziţionarea faţă de “adevărul convenţional”. Poziţionarea faţă de un imigrant de culoare e floare la ureche. Un intrus, domnilor, ce să facem vorba lungă?

Numai că lui George acest status quo nu-i ţine de cald. Miza lui este justiţia. Se ştie nevinovat, este bine potcovit într-ale jurisprudenţei şi aşteaptă răbdător ca fructul acesteia – dreptatea – să dea rod. Însă, vrei nu vrei, bea George agheazmă…

În sala de judecată se produce o luptă de gladiatori. Detalii, cum ar fi deprinderea juraţilor cu vocea lui George, sunt mai importante pentru pleadoria sa decât stabilirea veridicităţii evenimentelor. Avocatul apărării, de potrivă cu avocatul acuzaţiei, se joacă iscusit cu perecepţia juraţilor, cea a judelui şi cea a presei libere despre vinovăţia sau nevinovăţia lui George. Bătălia creierelor nu se câştigă de cel care deţine adevărul, ci de cel căruia îi reuşeşte mai bine să manipuleze opinia publică. În cele din urmă sentinţa pronunţată e în funcţie de cum îţi pică norocul.

Numărul lui George e D462-7. Al 462 deţinut din puşcăriile Angliei din 1901 încoace. Cratimă “7″ fiidcă a “câştigat” şapte ani de puşcărie. Un loc unde vinovăţia sau inocenţa sa este un fapt lipsit de relevanţă. La prima încarcerare, deţinutul e cu stea. La cea de-a doua primeşte încă o stea şi devine “intermediar”. Trei steluţe sunt pentru “obişnuiţii” casei, altminteri zişi “profesioniştii”. La închisoare nu există legi. Există doar reguli.

Rezolvarea problemei? Discernământul. O facultate pe care fiecare trebuie să şi-o cultive individual. Nu e uşor. (De ce stă olteanul cu capul pe brazdă?..) Dar altă soluţie nu văd. Poate o vede Arthur. Conan Doyle, carevasăzică. În fond, nu-s decât la mijlocul cărţii. Cu atât mai bine.

•••

Revenim la oile noastre. După mine, un sistem judiciar unde se produce lupta intelectuală pentru percepţia despre vinovăţie este un rău mic în comparaţie cu licitaţia bănească pentru cumpărarea dreptăţii. Strategia de reformă a sistemului judiciar, cu referinţă la declaraţia Parlamentului, zice aşa:

…”o asemenea involuţie a justiţiei moldoveneşti” a fost posibilă, inclusiv, din cauza: “neglijării sau aplicării selective de către Consiliul Superior al Magistraturii a legislaţiei care reglementează răspunderea judecătorilor, indulgenţei acestuia; lipsei de reacţie din partea Consiliului Superior al Magistraturii şi a organelor procuraturii la acţiunile, pe alocuri criminale, ale judecătorilor; lipsei de reacţie şi de rezistenţă din partea corpului judecătoresc la acţiunile de intimidare şi de presiune politică din partea exponenţilor guvernării; lipsei de transparenţă în actul de justiţie şi în activitatea Consiliului Superior al Magistraturii, în special în ceea ce priveşte selectarea, numirea, promovarea, sancţionarea judecătorilor;…

Neglijarea şi aplicarea selectivă a legislaţiei? Acţiuni criminale? Oho! Cu aşa o caracteristică, valoarea sistemului judiciar nici măcar nu tinde spre zero, ci e mult sub zero. O scuturătură zdravănă a sistemului judiciar este sine qua non, însă, în opinia mea Strategia vizată nu presupune o asemenea scuturătură. Poate din cauza că e scrisă de oamenii legii? Aşa sau altfel, am fost captivat de sistemul juraţilor care nu se practică în Republica Moldova. Chiar dacă capacitatea juraţilor de a adopta o decizie calificată asupra unui caz este chestionabilă, această practică s-a dovedit a fi eficientă întru reducerea factorilor de corupţie din sistemul judiciar. Or, dacă la noi problema care se pune nu este atât profesionalismul, cât corupţia, poate că este exact acea scuturătură de care avem nevoie? Stimaţi jurişti, voi ce credeţi?

P.S. Arthur Conan Doyle e sămânţă irlandezo-scoţiană. Julian Barnes este englez get-beget. Unul cu Booker. Iar Elefant.ro a organizat un concurs de recenzii la cărţi de literatură engleză. Elementar, m-am înscris. Eu.

Cine, deci, este acest Michael K?

La propriu: un om sărman, suflet al nimănui, care trăieşte pe drum. Mai întâi cu maică-sa, bolnavă. Apoi, cu cenuşa maică-si. În cele din urmă, singur. Fără domiciu permanent. Reşedinţa lui temporară este: 1. în cămin; 2. în debara; 3. în spital; 4. în câmp; 5. în peşteră; 6. în penitenciar; 7. în lagăr pentru refugiaţi; 8. din nou în câmp; 9. din nou în spital; 10. pe plajă.

La figurat Michael K e continuarea personajului kafkian – K. Un om de rând care caută să răzbată în viaţă şi în faţa căruia porţile stau închise. Mi l-am imaginat ca pe un Robinson Crusoe care încearcă să planteze o grădină pe insula sa, transformând sălbăticia într-un petec de civilizaţie. Numai că pe insula lui Michael K mişună oameni. Care-i cer permis de trecere, viză de reşedinţă, ştampilă şi certificat de naştere. Oameni care îl mută dintr-o cuşcă în altă fără să-l fi întrebat ce vrea el de fapt. Îl pun la munci, îl salvează de subnutriţie pentru ca să-l pună din nou la munci. Îl tratează că pe un tip suspect, beţiv, insurgent sau de-a dreptul criminal. Prezumpţia vinovăţiei lui Michael K e o chestie hotărâtă. E vinovat că s-a născut negru, sărac, slab şi cu buza deformată din născare. Undeva are loc un război, dar ăsta nu e războiul lui Michael K. Războiul său e cu lumea, pentru dreptul de a-şi îngriji în linişte de grădina sa.

Michael K nu ştie cum să spună încotro caută să răzbată şi care i-i povestea. Se simte obligat să explice, dar de fiecare dată când încearcă acest lucru i se pune un nod în gât. Oare de ce ar fi alţii interesaţi de soarta lui? Căci el nu cere nimănui nimic. Luată ca atare, mărturia lui Michael K e mută. Mută, deci, invizibilă pentru restul societăţii. Destine precum cel al lui Michael K sunt cu nemiluita. Întrebaţi bătrâna care-şi vinde cărţile din bibliotecă ca să-şi cumpere o coajă de pâine. Sunt sigur că ar avea de spus o poveste similară însă nodul din gât o împiedică să facă acest lucru.

E bine că J. M. Coetzee şi-a asumat rolul să depună mărturie pentru omul mic. Cel care nu apare la rubrica de ştiri. Cel care nu are treabă cu criza financiară globală, Osama bin Laden sau deficitul bugetar al Greciei. Cel care, în lipsa acestei mărturii, ar fi rămas un om invizibil. Acum că e vizibil, noi ce facem?

…De fapt categorii sunt trei:

• Cei care transformă obiectele în oameni;
• Cei care transformă oamenii în obiecte;
• Cei care nu transformă nimic în nimic (oamenii îs oameni şi obiectele-s obiecte după cum e şi cazul).

I-am întâlnit pe cei din prima categorie. Calzi. Uşori. Iuţi. Volatili. Pufoşi. La ei paharul se supără şi se face ţăndări, dacă îl speli cu apă rece. Masa, dacă dai cu pumnul în ea, se inhibă şi tace ursuză. Pietrele pălăvrăgesc la marginea drumului despre ultimele noutăţi de pe mapamond. Ferestrele lor se holbează la stradă numărând trecătorii. Străzile aleargă din răsputeri din urma paşilor. Paşii învaţă caligrafia urmelor. Şi aşa mai departe. Pentru oamenii care transformă obiectele în oameni universul este un teren de joacă, o vacanţă perpetuă, o tragicomedie intensă cu happy-end. Ei scriu versuri, merg cu capul între nori şi umblă iarna desculţi. Nu prea te poţi bizui pe ei. Sunt ca nişte copii. De fapt, ei chiar sunt copii. Şi uneori sunt bunici care spun nepoţilor poveşti despre un iepure alb, un iepure roşu şi un iepure negru.

Apoi i-am întâlnit pe cei dintr-a doua categorie. Reci. Grei. Stabili. Solizi. Rigizi. Ei îţi comunică fără drept de apel cum trebuie să fii tu. Ei cunosc mai bine decât tine de ce ai nevoie. Te mută dintr-un loc în altul după cum le convine. Ei ştiu ce vrei să spui înainte ca să apuci să deschizi gura. Sunt supărăcioși, dar nu are rost să te superi pe ei. Pentru că oamenii care transformă oamenii în obiecte trăiesc într-un univers cenușiu în care niciodată nu se întâmplă nimic. Timpul s-a oprit pe loc în lumea lor. Și în fond, de ce te-ai supăra? Transformarea omului în obiect nu se poate produce decât cu învoirea tacită din partea obiectului. Există un ceva în masele populare care-i face să fugă de libertate. În fond, să fii un obiect nu e atât de rău, nu-i așa, obiectule? Culcat, deci culcat. Sculat, deci sculat. Poți să sapi, poți să nu sapi. Şi nici o responsabilitate pentru ceea ce urmează să se întâmple!

Bineînțeles, nici cei din prima categorie, nici cei din ultima, nu umblă pe stradă cu baghete magice. Nu e simplu să-ți dai seama care și de ce soi este, mai ales că majoritatea oamenilor manifestă calități care ba țin de o categorie, ba de ailaltă. În fond, incidența acestor calități în societate tre să semene cu o distribuție normală: majoritatea stă pe mijloc. Ceva de genul ăsta:

Hehe… Pun pariu că cei care-s meseriași în transformarea obiectelor în oameni o să zică că văd în imagine o pălărie gânditoare sau, și mai bine, un elefant înghițit de șarpele boa! Iar cei specializați în transformarea oamenilor în obiecte o să zică că-i o aberație numai bună de aruncat la coșul cu gunoi. Ce să-i faci… E totuși un fel de a ne da seama cine ce este. Mda…

Între timp, un arbore aștepta iarna. Se grăbea să se despoaie de frunze. Privi ceasul din curtea școlii. Ceasul îi întoarse privirea fără să spună nimic. La umbra copacului era un om. Vântul i se plimba prin plete, iar omul stătea nemișcat. Omul ăla nu sunt eu. Eu încerc să stau pe mijloc. Nu e simplu, dar e cea mai bună variantă. Fiindcă dacă te amesteci cu cei din prima grupă riști să ajungi la balamuc. Iar să faci gașcă cu cei din urmă e cumva amoral, nu ți se pare? Și eu așa cred.

Dar, între noi fie vorba, totuși sunt 7 miliarde de combinații posibile. Iar noi suntem în ajun de pagină albă. Așa că totul o să fie bine. În anul nou, primilor le doresc să se piște mai des de cot, iar celor din urmă – să întoarcă bagheta pe dos. Și tuturor le doresc la mulți ani și sănătate!