Să scrii sau să nu… dar stai puţin că dacă lucrul ăsta deja e scris, nu mai are rost să examinez opţiunea de a nu scrie. Gospodinov scrie un roman natural care nu se vrea scris, adică nu scris cu litere şi cuvinte cum se obişnuieşte, ci se vrea tăcut. Ai răbdare căci imediat explic. [...]
Tags: georgi gospodinov
Ei, na… Asta-i treabă? Minciuna se instalează în istorie cu multă dibăcie. Minciuna modelează istoria după bunul său plac. Falsul bate adevărul în câteva reprize fără să clipească din ochi. Aluatul falsului este himera, ficțiunea și înșelătoria. Aluatul adevărului sunt principiile și valoriile – teritoria romanticilor. Care pe care? Răspunsurile le are Umberto Eco. „Cimitirul [...]
Tags: dușmanul, niccolò machiavelli, politica, realpolitik, umberto eco
Ia-l pe Pavić. (Un cunoscător ar zice, ia-l de unde nu-i căci omul nostru nu e printre noi din 2009). Dar la Milorad asta nu e tare relevant căci moartea nu l-o fi împiedicat să scrie. O peniță și o foaie de hârtie se găsește oriunde, chiar și dincolo de frontiera palpabilului. Deci așa. „Teatrul [...]
Tags: milorad pavić
Gabo zice că n-a venit să țină un discurs dar, în realitate, anume asta și face. „N-am venit să țin un discurs” este o selecție de 22 de discursuri pe care Gabriel García Márquez le-a rostit cu diverse ocazii. Cea mai mare parte dintre textele reunite sub copertă sunt niște triluri pompoase. Merită să le [...]
Tags: carlos fuentes, gabriel garcía márquez, julio cortázar
Lumea zice că Andrei Astvațaturov este un Woody Allen de format (deformat) sovietic. Mie mi se pare că vorbește mai rar totuși. Mai rar și mai domol cum și-i stă bine unui piterburghez. Dar e la fel de nevrotic. Io zic că-i Jerry Seinfeld sovietic. E aproape la fel de egocentrist. „Skunskamera” (camera sconcșilor) este o [...]
