Just so Murakami Haruki. 100% originals.
Tags: haruki murakami
Just so Murakami Haruki. 100% originals.
Tags: haruki murakami
Scriitorii care sunt iubitori de jazz sunt prietenii mei. Li se iartă totul. Haruki Murakami e un veteran al jazz-ului având o colecție uriașă de discuri și, într-un epizod din biografia sa, un restaurant cu jazz în Shinjuku. Se numea Peter Cat. Din păcate, atunci când vizitasei Tokio, barul nu mai exista. Nu că aș [...]
Tags: arturo pérez-reverte, charlie parker, haruki murakami, jazzuela, jose gordon, julio cortázar, miles davis, peter cat, rayuela
Citesc Cronica Păsării-arc, mi-au mai rămas puţine pagini şi încerc să vizualizez metafora destinului pe care ne-o oferă Murakami-sensei. Pasărea-arc există cu adevărat, cu toate că nu ştiu nici eu cum arată. Adevărul e că n-am văzut-o niciodată, dar i-am auzit vocea. Pasărea-arc poposeşte pe creanga unui copac din zonă şi răsuceşte arcul lumii, anunţându-şi [...]
Tags: amintiri din copilărie, bălți, cronica păsării-arc, haruki murakami, pasărea-arc
Am un clid de cărţi care se aşteaptă a fi citite şi cu toate acestea m-am apucat să recitesc „Cronica păsării-arc” de mult-apreciatul Haruki Murakami. Ca să-ţi faci o idee ce ratez, am să menţionez că clidul respectiv cuprinde: Tăcere de Shūsaku Endō Amurgul zeilor stepei de Ismail Kadare Împărăteasa Orhidee de Ānqí Mín Ochi [...]
Tags: cronica păsării-arc, dalai lama, eric dolphy, haruki murakami, julio cortázar, șotron
Am cumpărat acest roman în răstimpul sejurului meu din capitala niponă. Eram în cartierul Nihonbashi care în pofida proximităţii de Ginza este populat o mulţime de sararimani[1] şi mai puţin de turişti. Întâmplarea era că mă aflam cu nişte treburi acolo şi cineva mi-a şoptit că aş putea găsi o librărie mare “Maruzen” cu o secţie de limbi străine. M-am aventurat într-acolo şi cu certitudine la etajul 4 am localizat literatura japoneză în traducere. Cred că am stat la dubii între un Yukio Mishima şi un Yasunari Kawabata, dar până la urmă am optat pentru Sōseki. Intuiesc că decisivă a fost coperta şi numărul de pagini (638) şi apoi, Mishima şi Kawabata se găsesc mai uşor acasă în timp ce unica mea întâlnire prealabilă cu Sōseki a fost într-o povestire de-a lui Haruki Murakami. “Măria mea, motanul” este până la urmă un titlu care captează atenţia, iar pisicile sunt frecvente la Murakami şi Cortázar – deci nu are cum să nu mă nimerească!
Tags: japonia, natsume sōseki