Cheia se întoarce în broasca ușii de la moară. Broasca țăcăne între degetele lui Windisch. Windisch numără. Windisch își aude tâmplele zvâcnind și își spune: „Capul meu este un ceas”. Bagă cheia în buzunar. Câinele latră. Așa stă scris în romanul Hertei Müller „Omul este un mare fazan pe lume”. O fi. Dar de ce? Extrag [...]
Tags: cealaltă țară, herta müller, îngeri tulburi, nenorocul
Să scrii sau să nu… dar stai puţin că dacă lucrul ăsta deja e scris, nu mai are rost să examinez opţiunea de a nu scrie. Gospodinov scrie un roman natural care nu se vrea scris, adică nu scris cu litere şi cuvinte cum se obişnuieşte, ci se vrea tăcut. Ai răbdare căci imediat explic. [...]
Tags: georgi gospodinov
Ia-l pe Pavić. (Un cunoscător ar zice, ia-l de unde nu-i căci omul nostru nu e printre noi din 2009). Dar la Milorad asta nu e tare relevant căci moartea nu l-o fi împiedicat să scrie. O peniță și o foaie de hârtie se găsește oriunde, chiar și dincolo de frontiera palpabilului. Deci așa. „Teatrul [...]
Tags: milorad pavić
Știut lucru, dramaturgia lui Eugène Ionesco întotdeauna a avut aerul de „hai-să-facem-pozne”, însă mă întrebam singur pe mine cum ar reacționa copiii la teatrul absurdului. Cu mare entuziasm – iată răspunsul pe care l-am aflat citindu-le „Povești 1, 2, 3, 4”. O carte frumoasă din toate punctele de vedere – ingenios scrisă, frumos ilustrată. Picii [...]
Tags: etienne delessert, eugène ionesco, literatură pentru copii
Că l-am înghițit în două zile nu se pune la socoteală. Senzația de bază care m-a însoțit atâta timp cât citeam „Însemnările lui Georges Milesco” de Neagu Djuvara se cheamă decepție. Nu mă grăbesc să i-o pun în cârcă lui Moș Neagu, dar stai să-ți explic de ce. Găsesc totalmente artificial acest exercițiu. Să inventezi nume [...]
Tags: neagu djuvara
