Că l-am înghițit în două zile nu se pune la socoteală. Senzația de bază care m-a însoțit atâta timp cât citeam „Însemnările lui Georges Milesco” de Neagu Djuvara se cheamă decepție. Nu mă grăbesc să i-o pun în cârcă lui Moș Neagu, dar stai să-ți explic de ce. Găsesc totalmente artificial acest exercițiu. Să inventezi nume [...]
Tags: neagu djuvara
Cum l-am evitat pe Jean-Luc Godard? N-am idee. La un moment dat, amicul meu Nelu era tare pasionat de el. Se poate face un film după care să vrei să-i tragi cuiva una la moacă? Despre Godard era vorba. Vorba era în București cu douăzeci de ani în urmă când eram tineri și neliniștiți. Am [...]
Tags: alphaville, humphrey bogart, jean-luc godard, jean-paul belmondo, nouvelle vague
Știi ceva? Jack Kerouac n-a scris primul On the Road. Până la el a fost Švejk. Parol. Švejk a procedat ca la carte: a mers spre vest, cu băuturică, cu țintă, în direcția opusă celei corecte. Iar Jaroslav Hašek știa ce spune atunci când a scris: Anticul conducător de oşti, Xenofon, a străbătut toată Asia Mică şi a [...]
Tags: don quixote, jack kerouac, jaroslav hašek, švejk
Toată povestea asta-i un gen de “Aşteptându-l pe Godot” cu happy-end. Întâmplător, se cheamă “Lisbon Story”. Întâmplător, tot de Wim Wenders e. Care a penetrat ceasul meu biologic, deşi, spre norocul meu, l-am descoperit tardiv, iar neamţul a fost suficient de prolific ca să-mi asigure câteva luni bune de filme. Personajul lui e un operator [...]
Tags: angela spinei, aşteptarea, gheorghe erizanu, godot, ion grosu, jorge luis borges, lisabona, wim wenders
#kinderizme
