May 24, 2012 Off

Valuta priponită

By in digresiuni

La ultima reuniune a liderilor (eram să zic ai Aliansului) Uniunii Europene, moneda unică europeană a fost priponită. Respectiv, grecii nu vor părăsi zona Euro, cel puţin nu deocamdată, în schimbul preţului simbolic de una sută şi ceva miliarde euro. Atâta costă înţărcarea. Eu nu ştiu de ce toată lumea bătea vesel din palme de parcă au descoperit cornul abundenţei. Emisia de euro-obligaţiuni de stat e o bombă cu încetinitor. Desigur, iancheii s-au jucat cu o bombă similară atunci când au permis creşterea exorbitantă a datoriei publice americane, dar cel puţin ăştea aveau un argument: veniturile din investiţiile americane peste mări şi ţări aveau un randament cu mult superior serviciului datoriei externe. Un fel de senioraj în baza etichetei de safe-heaven. În cele din urmă s-a dovedit că heaven-ul nu este sută la sută safe. Şi totuşii… europenii nu au nici măcar acest as în mânecă. Datoria emisă de ei nu este preţul plătit pentru expansiunea mondială a Europei, ci pentru acoperirea găurii negre iscate în bugetul unei ţări-membru. Patetic.

Deunăzi, van Rompuy vorbea despre necesitatea implementării unor reforme dramatice care să schimbe paradigma de dezvoltare în Uniunea Europeană . M-a năucit. Adică ceea ce ne-au dăscălit vreme de douăzeci de ani dascălii europeni e valabil şi pentru ei? Nu ăsta era modelul spre care ne-au învăţat să tindem şi lumină la capătul tunelului??? Acum ne comunică că lumină la capătul tunelului nu e şi că mai avem de mers vreo câtevaişpe ani-lumină? Eu cred că o fracţiune din numărul total de aparatcici chinezi au murit de râs la auzul acestui speech epocal. Dar, mă rog, la populaţia Chinei… Postura lui van Rompuy era cea a unui misionar care vreme de douăzeci de ani predică Noul Testament băştinaşilor din Africa colonială pentru ca în cele din urmă să constate că această cărţulie chiar este interesantă. Deprimant.

Tre’ să admitem că Angela Merkel a dat dovadă de maximă sobrietate, chemând societatea europeană să nu se îmbete cu apă rece, căci emisia de euro-obligaţiuni nu creează dezvoltare economică. La care un oficial francez (nu i-am reţinut numele) a sărit să adaoge, că da, nu creează dezvoltare economică (adică, da, a fost şi el la ore!), dar creează condiţii pentru dezvoltarea economică. M-am gândit în sinea mea că e mişto să ai un cancelar ca Angela, care ştie bine ce ştie despre teoria economică şi e lamentabil să ai un demagog latin care într-o limbă de lemn o să-ţi toarne gogoşi (şi ce dacă nu ţine, căci oricum sună bine pentru electorat). Până una alta, electoratul nu sesizează diferenţa între afirmaţia nemţoaicei şi replica francezului. Respectiv, se poate de îndrugat orice, căci loc mai este – asta se pare că e tactica de luptă a socialiştilor. Şi totuşi emisia datoriei nu creează dezvoltare economică.

Le merge latinilor. În cele din urmă, teoria economică însuşită de nemţi şi anglo-saxoni (claxoni, cum zice coplilul) le asigură o creştere economică mică dar stabilă. Latinii calcă prin gropi dar cumva-cumva tot la suprafaţă ies. Mai volatili, asta-i chestia. Adică teoria-i teorie, dar corabia pluteşte oricum…

Tags: , , ,

Comments are closed.

%d bloggers like this: