April 22, 2011 10

Asta nu ți-i Hollywood

By in film

Hollywoodul se joacă cu mintea mea de o manieră impardonabilă. Își cunoaște efectele. Îmi cunoaște reacțiile. Nu e vorba, face filme bune printre miile de tâmpenii pe care le produce anual la scară industrială. Unele-s extraordinare chiar. Dar fiindcă chiar și alea extraordinare vor să le intru în joc, sunt tentat să răscolesc în altă parte.

Caut filme care să-mi zică: ce-ar fi dacă lucrurile ar fi altfel? Ce zici de una ca asta? Ah, cât de misterioasă și încălcită-i lumea. Da îți amintești?.. Măi, măi, măi! Asta e dispoziția care mă incită să privesc un film finlandez, unul japonez, mexican sau brazilian. Francez sau spaniol sau italian. Sunt altfel.

Săptămâna asta am reușit să privesc până la capăt trilogia regizorului turc Semih Kaplanoğlu despre vârstele poetului: „Oul” (2007), „Laptele” (2008) și „Mierea” (2010).

Poetul la mijlocul vieții, singur. Lumea îi amintește că are niște datorii și el învață să le achite. Poetul adolescent și relația sa cu mama. Lumea e o chestie tare pe care urmează să o cucerească. Poetul copil și relația sa cu tatăl. Lumea e o întrebare căreia trebuie să-i găsească cu tot dinandinsul răspunsul. Chiar dacă adulții eșuează.

Semih Kaplanoğlu este un estet. În filmele lui cadrele curg fără grabă. Este interesant cum personajele intră și ies din cadru. O privire spune mai mult decât un dialog. Natura e de o frumusețe răvășitoare. Luate împreună filmele lui Kaplanoğlu îmi aduc aminte de Andrei Tarkovski. În mod special de „Oglinda” (1975) și de „Sacrificiul” (1986).

Păi, acum trebuie să constat că turcii au cinematografie. Asta pentru că Semih Kaplanoğlu nu e unicul regizor de marcă. Anterior l-am descoperit pe Nuri Bilge Ceylan. I-am văzut „Depărtarea” (2002), „Anotimpurile” (2006) și „Trei maimuțe” (2008). Sunte fenomenale. Toate trei. Amândoi.

Despre începuturile cinematografiei turcești alfăm de la Orhan Pamuk în „Muzeul inocenței”. Pe vremurile alea turcii scoteau pornografii lacrimogene. Cu tentă fie eroică, fie melodramatică. Și fără nici un fel de erotică. Acum fac filme. Au evoluat. Poate că așa și trebuie să se nască cinematografiile? De la banal la fenomenal.

Tags: , , , ,

10 Responses to “Asta nu ți-i Hollywood”

  1. Olga says:

    Intrebare. Unde gasesti filme care sunt altfel?

    • Zenu says:

      Din Virgin Megastore Moldova. ;) Dacă am avea un FNCK sau ceva aidoma-i… Dar, desigur, de pe torente, de unde în altă parte… :(

  2. trebuie de privit

  3. ador filmele franceze :)

  4. tasteslikecoffee says:

    Si unele filme poloneze sunt foarte buneeeeee!!! Recomand pe asta: http://www.imdb.com/title/tt0084548/ .

    • Zenu says:

      Hm… N-am auzit de el. Dar înclin să te cred. Polonezii au cinema. Kieslowski, Wajda, Kawalerowicz, Polanski la urma urmei. :)

  5. ana says:

    mi se pare fascinant cum poate nuri bilge ceylan sa orchestreze tacerile personajelor lui. din punctul asta de vedere cred ca cinematografia lui seamana cu cea a rusului zvyagintsev

    • Zenu says:

      M-ai intrigat. Ce-i cu Zvyagintsev?

      P.S. Numai că azi n-am chef de tăceri. Vreau un film cu vorbăraie. Să-i dau o șansă lui Woody Allen oare? Să merg direct la Frații Marx?

  6. ana says:

    zvyagintsev este un regizor rus care la fel ca si cei de care vorbeai mai sus pune accent pe imagine mai mult decat pe cuvinte. are doar 2 filme la activ dar nu au cum sa nu-ti ramana in minte, prin expresivitatea actorilor, simbolistica si o anumita religiozitate a unor cadre
    cu tacerile, ai dreptate… e o zi prea insorita pentru asa ceva. eu una as alege un clasic cu vorbaraie, poate his girl friday :)

  7. Zenu says:

    O să-l caut într-o zi mai noroasă :). Mersi de sugestie. :)

%d bloggers like this: