Asta nu e Naoko. Asta nu e Midori. Ăsta nu e Toru Watanabe. Toru Watanabe nu-și schimba cămașele în fiecare scenă. Iar Midori e o punkeriță înțeleaptă și super-optimistă a cărei viață se întâmplă să fie destul de complicată.
„Pădurea norvegiană” a lui Anh Hung Tran nu e „Pădurea norvegiană” a lui Haruki Murakami. Eu în locul lui Haruki-sensei m-aș supăra. Așa-numitul regizor face un așa-numit film care nu-i nimic altceva decât manierism gol-chistol.
MANIERÍSMs. n.1. Comportare manifestată prin lipsă de naturalețe, artificialitate, afectare2. 2. Formalism în realizarea unei opere artistice sau literare, rezultat mai ales din folosirea mecanică și repetată a anumitor procedee. [Pr.: -ni-e-] – Din fr.maniérisme.
Da. Atunci când eroul principal plânge, așa-numitul regizor bagă niște stânci golașe pe fundal. Atunci când tre să facă o declarație de dragoste, e musai să fie și o cascadă alături. Eroii fac sex la marginea cadrului ca să nu strice peisajul.
Dar astea-s detalii. Noroc că Anh Hung Tran nu s-a gândit să facă din „Pădurea norvegiană” un serial cu 200 de epizoade. Scoatea cu ușurință o sclavă-isaură sau o mariană-care-tot-plânge. Pur și simplu noroc chior de noi.
Dar un lucru m-a pus pe gânduri totuși: dacă aceeași poveste, identică-identică, poate fi povestită în feluri atât de diferite, noi ne-o povestim oare corect pe cea proprie?
Dacă intenționai să privești filmul, să știi că ți-am economisit 133 min. Îmi ești dator. Și propun să faci una din două (sau ambele, dar nu concomitent):
- Începe romanul lui Haruki Murakami „Pădurea norvegiană” (important e să începi, că mai departe ești pe mâini bune);
- Privește „Kikujiro” (1999) de Takeshi Kitano. Japonezii fac și filme bune. Iar Kitano e pe aceeași undă cu Murakami chiar dacă spune altfel de povești.
Iaca.
eu am pierdut deja 133 min
dar anume pt k citisem cartea anterior shi voiam sa vad ce le-a reushit sa faca in film -dupa cum era de asteptat, nu prea multe 
Eu nu prea am urmărit reacții & critici. Mi-am zis că dacă tot e vorba de Murakami, dă să-l văd mai întâi. Dar în locul lui Haruki l-aș da în judecată pe regizor. Da d’zeu cu dânsul – pe 25 octombrie iese „1q84” în engleză, așa că ne descurcăm noi.
SPUNE-MI, TE ROG, AI AVUT OCAZIA SĂ ceteşti acest autor, foarte la modă: David Vann:
http://www.nytimes.com/2011/01/23/books/review/Canty-t.html?pagewanted=1&ref=review
N-AM AVUT OCAZIA! Deoacamdată.
Eram cât pe ce să-l iau pentru coperta simpatică. L-am zărit pe Penguin: http://www.penguin.co.uk/nf/Book/BookDisplay/0,,9780670918447,00.html?strSrchSql=david+vann%2A/Caribou_Island_David_Vann
OOOO, da, acest roman are zeci de variante de coperți. Din cîte am aflat de pe site-ul omului, drepturile sunt cumpărate pentru limba română de Litera International!
Da, de acord. Eu tot nu asa il vad/simt pe Murakami.
Citit aproape tot Murakami, vazut aproape tot Takeshi
Si dc tot a venit vorba de film japonez as recomanda si Okuribito (http://www.imdb.com/title/tt1069238/).
No deam si Akira Kurosawa dc prefera cineva
Știi ceva? Am să-l privesc chiar acum. Okuribito să fie.
Doomo arigato pentru recomandare. Filmul într-adevăr e foarte bun.
Do itashimashite