September 11, 2010 7

Tainele lecturii

By in clasicii

Fiecare om e o insulă, iar copilaşii sunt nişte insuliţe de corali tare haioase şi multicolore. Până apare vegetaţia luxuriantă tre să stai la sfat cu ei, căci trece puţin şi vine şcoala care-i învaţă ce să spună când sunt întrebaţi. Aşa că dacă apreciezi originalitatea, întreabă-i acum şi ţine-o tot aşa ca să dezvolte picii imunitate la doctrină.

Ei, în tot cazul ai mei sunt mai puţin pasionaţi de Amintirile din copilărie (care, entre nous fie vorba, e o carte scrisă pentru maturii nostalgici), în schimb se dau în vânt după tot felul de piraţi, vikingi, dragoni şi alte dihănii. Cărţi cu dialoguri, intonaţii, desene şi slang. Apoi, treaba era despre o comoară, iar ideea era că nu trebuia luată, căci din cauza ei se iscau certuri şi alte rele. Îl întreb io pe unul dintr-ai mei, ce crede el despre toată tărăşenia şi cum ar fi procedat:

- Iată tu ce-ai face în locul lui Sughiţ (personajul), ai fi luat comoara?

- Nuuuuuuuuuuu. (Io bucuros, nevoie mare, căci piciul pe semne că a prins firul)

- Da de ce n-ai fi luat-o? Păi e frumoasă, n-ai vrea să fie a ta? nu mă las io.

- Păi, noi nu suntem în carte, cum să o iau!!!

Prostuţ tata, nu s-a priceput că noi nu suntem în carte şi e imposibil să iei ceva dintre nişte pagini de hârtie. Da io, romanticul, credeam că se poate. Ba bine că nu.

Pe durata vacanţei, Roux a citit. S-a lămurit cu Alice în Ţara Minunilor, într-a Oglinzii, a înghiţit Robinson Crusoe şi l-a dat gata pe Tom Sawyer. Acum se lămureşte cu frigurile arcticii. Colţ alb, carevasăzică. Şi din moment ce a doua zi urmează să aibă Tainele Lecturii, hotărâm să ne potcovim un pic aprioric.

Discutăm despre Robinson. Toate bune şi lămurite, căci e clar, omul suferea de singurătate, avea nevoie de comunicare şi se temea să nu se sălbăticească. Ce făcea ca să rămână om civilizat? Corect: citea. Îl învăţa pe Vineri cuvinte în engleză. Se temea de canibali. S-a aflat pe insulă 28 de ani.

- Dar iată dacă ai nimeri tu pe insulă, ce-ai face acolo?

…Roux e nedumirită. Cum adică, pe insulă? Ce să caute ea pe o insulă?

- Dar să admitem că ţi s-ar fi întâmplat ţie. Ce-ai face?

- Nu ştiu…

- OK. Nu ştii un ceas, nu ştii două. După aia tot faci ceva, nu?

- Mi-aş face o casă.

- Din ce?

- Păi din ce e împrăştiat pe insulă, diferite obiecte aruncate la nimereală.

Pe semne insula lui Roux Crusoe arată exact ca salonul nostru. Inundată de piese lego. Ei ce să-i faci… Prefer să facă o casuţă din lego, decât să dea răspunsuri învăţate pe de rost.

Tags: ,

7 Responses to “Tainele lecturii”

  1. ceziceu says:

    lecturile din copilarie si adolescenta le vad alfel azi. atunci vedeam cuvinte, aventuri, personaje, nu sensuri. a intelege dincolo de poveste copii , se pare, inca nu pot

    • Zenu says:

      E OK, dar discuţiile astea îi stimulează foarte bine să gândească şi asta îmi place mie. Mult mai spontan şi flexibil decât tema de acasă. Dovadă este că mă stimulează ei: - Hai, mai întreabă-ne ceva!

      Mai revin la acest subiect. ;)

      • ceziceu says:

        da, mi-am zis si mie sa fac discutii cu copii mei despre lecturile lor. sa vad de au inteles, iar de nu, prin intrebari-discutii sa ii ajut sa scoata niste concluzii. buna modalitate de a dezvota gandire critica

  2. oxana says:

    foarte frumos pentru parinte in devenire. Incep cu sotul pana creste asta mica :)

  3. Soacra Mica says:

    Vad ca-ti place tie sa discuti si initiatorul esti tu :) La noi e invers, fata ma pune in situatii ca stau si ma scarpin la ceafa pana scot un raspuns acatarii. Cateodata tare prostesti. Asta inteleg dupa ce vine ea cu variantale sale.

    • Zenu says:

      :) Încerc să mă limitez la întrebări doar. Dar când dau prin compuneri de vreo frază de încheiere de genul „Eu mă mândresc că un râu atât de falnic (Nistru) trece prin țara mea” suflec mâinile și încerc să lupt. :)

%d bloggers like this: