La un scriitor precum Charles Bukowski, e un pic bizar să nimerești peste o dungă albă. Bine, sură. Și două referințe muzicale într-un singur pasaj:
…M-am hotărât să mă întorc în Los Angeles; între timp, continuam să-mi copiez povestirile de mână contra cronometru, să mă îmbăt și să ascult A cincea de Beethoven, A doua de Brahms… (Bukowski, Factotum)
Cu ocazia asta îmi acoper lacunele de educație muzicală.
A cincea (arhicunoscută):
Și A doua:
Cu atât mai bine.
Tags: beethoven, brahms, charles bukowski
ceva de genu
Niciodată nu vom înceta să fim restanțieri la capitolul muzică!!!
Suntem mereu în spatele ei, și îi vedem doar o parte din acest spate…
Să găseşti dungi albe până şi în cărţile lui Bukowski…
well… zenu, cerni informaţia corect
Ryunoske, între paharul pe jumătate plin și cel pe jumătate gol, trebuie să știi să realizezi paharul pe jumătate băut.