November 16, 2009 11

Instructat

By in digresiuni

De azi începe o viață nouă. Sunt fresh ca și în clipa când mi-am dobândit pașaportul. Acum sunt instructat. Ce știi tu? Conectarea aragazului e de acum încolo domeniul meu de performanță. Simți metanul? Nici eu. Asta nu înseamnă că nu e acolo. Discret. Dar volatil.

Contextul maturizării mele într-ale metanului e următorul. Mi s-a defectat cazanul. Verdictul i s-a pronunțat joi. Mai reușește să inspire căldură în calorifere, dar de apa caldă – ni-ni. Prin urmare, am consultat un specialist și, aflând că înlăturarea defectului mușcă din buzunar,  am procurat unul nou. Pentru o altă unealtă aș considera o reparație, dar cu cazanul am hotărât că nu e de glumă.

Mi l-am adus acasă și stă cuminte în antreu. Nu face nimic fiindcă n-are persmisiune. E nevoie de un dobro de la Chișinău-Gaz. Și acest dobro e un deficit mai mare decât niște cazane nemțești cu certificat de conformitate, garanție și acord de menținere. Așa aflu că trebuie să vizitez curtea de pe Alexandru cel Bun, 93.

Bun. Merg acolo. Mă întreb de ce nu se poate rezolva cu un sunet de telefon în care indic cuminte numărul aparatului, numărului certificatului de conformitate și cu asta basta! Vocalizez faptul că sunt un client onest care-și are factura achitată la timp vreme de mulți ani. Acest amănunt nu pare să o impresioneze pe doamna inspectoare. Zice să nu-mi fac griji în privința-le. Dacă nu achit mă deconectează. Mda… Degeaba am mizat pe bona fide. Forța contează. Și ei știu asta.

Mi se dă un bon. Întreb unde e casa. Zice că tre să achit la bancă. La orice bancă? Zice că la orice filială a Băncii de Economii. Bășcălie. Deci nu pot rezolva într-un sfert de oră. Mă car la bancă și nu la una simplă. Docil achit 68 de lei. Ce cumpăr e o enigmă. Dar altă cale nu e. Vin înapoi. Tot docil completez o cerere pentru vizita proiectantului.

Ăsta urmează să vină pe 3 decembrie. Mă revolt. Și de ce credeți că mi-am cumpărat cazan?! Ca să mă uit cum stă în antreu? Am trei copii (aici indignarea mea este proporțională cu numărul de copii). E gripă afară. Să-i spăl cu rece? Zice impasibilă că pot să mi-l instalez și după ce vine proiectantul mi-l legalizează.

Legalizează!!! Cum vine asta? Achit amendă? Zice că nu. Mă uit pe foaie. Am să-i prezint proiectorului /controlorului /inspectorului o listă din vreo zece documente. Și să trec instructajul. Pe listă e trecut și actul de la pompieri despre starea canalului de ventilare din bucătărie (str. Cucorilor, 49). Cu ăștea urmează să mă tocmesc separat. Cică sunt obligat să fac această verificare anual. Obligat – eu? Poate că pompierii sunt obligați? Poate, dar tot eu tre să-i caut. Deci lucrurile stau în felul următor: pompierii sunt de opinia că în fiecare zi când merg la servici eu fac apartamentul mic, îl bag în servietă și-l port cu mine prin troleibuse. Căci, dacă nu era așa, ei desigur ar fi știut să vină să facă verificarea respectivă din cont propriu.

Instructajul e oarecum OK. Mă las instructat. Instructoare e obosită, dar eficientă. Faptul că am trecut același instructaj cu vreo zece ani în urmă, la conectarea la rețelele de gaz a primului apartament, îmi conferă o perspectivă istorică asupra calității actului educațional. Cu zece ani în urmă nu era vorba de cazane. Numai aragazuri. Progres!

Una-n alta, instructajul a fost oarecum OK. Nu știam că mirosul este adăugat în mod artificial gazului ca să-l putem adulmeca noi. Acum știu. Dar îmi fac griji în privința pompierilor. Știi bancul cu pompierii? „Lucru ca lucru, dar când începe parc-ar fi pojar!” Crezi că au timp liber pentru mine?

Lecția însușită este următoarea. Sistemul funcționează așa încât dacă nu mă adresam la Chișinău-Gaz, lucrurile aveau să meargă așa cum sunt oricât ar fi fost nevoie. Cinci ani, zece, doăzeci. Dar dacă ești prins în cârlig, basma curată nu ieși. Unica soluție: LEGALIZAREA!

Acum e clar de ce avem defecțiuni în grădinițe care nu-s înlăturate cu anii. Li-e și teamă să încerce. Focare de infecții? Li-e și teamă să anunțe medicul de sector. Furturi neanunțate la poliție. Ne descurcăm noi cumva. Pojar? Las’ că-l stingem noi cumva. Și ne legalizăm pe urmă.

Tags: , , ,

11 Responses to “Instructat”

  1. Lucia says:

    kak ya vas ponimayu. M-Gaz:-(

    • Zenu says:

      Idilă în familie: soția mi-a turnat apă din ulcior să-mi spăl capul, eu i-am turnat ei. M-am convins că Lucica mea nu știe cum să țină corect capul :)

  2. Rodelu says:

    Da altfel cum sa faca bani pe ce manance si ei? Interesant pompierii la ce banca o sa-ti ceara sa achiti serviciile? <( Sa ne spui si noua te rog?

    • Zenu says:

      Întâmplător (dacă există ceva cu adevărat întâmplare) astăzi mă conving în două rânduri de justețea lui Ernu când îl citează pe Romanov (Panteleimon Romanov, pare-mi-se că): 1) autoritatea în țara Sovietelor se bazează pe ierarhie și umbă în uniformă (nu există respect pentru regula scrisă) și 2) autoritatea fraternizează cu poporul ca să se legitimeze. Suntem la fel ca voi, zice autoritatea, avem nevoie de bani ca să mâncăm.

      Parcă de 20 de ani nu mai e URSS, dar mentalitatea de sovok e încă vie. La Chișinău-Gaz at least. Te țin la curent în privința mentalității pompierilor ;).

  3. Ψ says:

    Tare acest banc! :D
    Thanks.

  4. gropitse says:

    aracan de capul nostru. asta nici măcar birocrație nu se poate numi.

  5. Nicolae B. says:

    Ai uitat varianta antidot pentru situatii de acest gen: sunt sigur ca stii pe cineva care stie pe un prieten a cumatrului, fratele caruia lucreaza la Moldova-Gaz sau pompieri… cum? nu se poate sa nu stii!? c-apoi care e beneficiul sa domiciliezi in tarisoara asta? This is the latin/balcan way, be sure! De nu, stringem frumusel zestrea si fugulita spre scandinavi, saxoni, goti si alte entitati nationale care sunt niste brute necioplite si carora nu le pasa decit de respectarea legii scrise si nu inteleg ce insemna “omenie” ;)

%d bloggers like this: