Carlos Santana în 1984
Oare de ce nu-s yo Carlos Santana? Mi se pare cel mai pur: să creezi piese ca astea şi încă şi să le interpretezi de o manieră medicinală. Şamanism.
Tocmai vin de la o discuţie excelentă la Club, unde Alex Bordea a prezentat ideea “Şcoala – leagănul sărăciei noastre”. Se pare că nu avem suficiente modele de succes pentru o lume diferită de cea a medicilor, contabililor şi judecătorilor. Jucăm la sigur şi ratăm şansa să facem ceea ce ne-ar face fericiţi în viaţă. Să ai o muncă, care nu-i muncă ci plăcere curată fiindcă ai vrea să nu te opreşti niciodată. Sună fantezist, dar asta pentru că cei mai mulţi dintre noi nu au riscat.
Nici yo n-am riscat. Când am fost mic am vrut să devin bucător. Apoi poet (mi s-a părut o muncă uşoară). Apoi vânzător la un chiosc de ziare (mă fascinau timbrele, cărţile poştale, insignele şi alte parafenalii coţofeneşti).
Am desenat mult, dar n-am făcut mare caz. I-am arătat ce fac unui pictor care mi-a zis că am “кучность рисунка” (un fel de densitate a compoziţiei, ceea ce se anunţa a fi de bine). Mi-a zis să merg la Leningrad, sau, barem, la Lvov. Mămica s-a albit. Dacă sincer, eu cred că tot.
Mi-a luat moderator la chimie. Am făcut probleme cu valenţe şi covalenţe într-o veselie (vezi că rimează!). Eram destinat medicinei. Însă în momentul în care am “devenit apt” pentru examenul de intrare la facultate, acesta s-a schimbat din Chimie în Fizică. Nu mai era timp. Bunelul, Dumnezeu să-l ierte mi-a zis să fac ce vreau (el vroia doar să citească “Vokrug Sveta” pe prispă). Tata, medic şi el, m-a încurajat. Mi-am ales istoria, dar fiindcă a apărut chestia asta nouă, m-am ales cu sociologia. Care s-a alipit la economie, s-a separat într-o academie şi aşa ajuns-a Zenu economist.
Restul e poveste.
Şi tu ce-ai fi vrut să fii? Sau eşti?
Dacă, da – felicitări cordiale!
Tags: carlos santana, destin, profesii
#kinderizme
Profesoara…dintotdeauna, acum ;i in vecii-vecilor
Asta e visul meu etern si nici pasiunea pentru fiscalitate, nici pasiunea pentru drepturile omului nu-mi pot dezbate aceasta dorinta!!!!
De fapt, acum cred ca imi place sa fac cercetare.
Cercetarea e pentru mine o a doua natura.
De mica fiind din rangul curiosilor, exansperindu-l pe papa cu intrebari de tot felul, cred ca de acolo mi se trage asta.
Multumita articolului am aflat multe lucruri noi despre tie.
Yaka asa!
Vek jivi, vek uchisi!