September 24, 2009 11

Clopotul de sticlă (I)

By in eseuri, idei

Oricine îşi doreşte bunăstarea. Nu doar pe cea personală, ci şi pe cea colectivă. Există mitul acesta că în Republica Moldova se poate trăi foarte bine, bani să fie!

Nu este decât un mit. Dacă ar fi să fiu cumva bogat, aş fi preferat să mi se întâmple această şansă în altă ţară. Căci la ce mi-ar servi banii, dacă rămân obligat să circul pe străzi accidentate şi slab iluminate; să fac uz de nişte servicii medicale aproximative; să consider securitatea personală o problemă personală; să nu contez pe evenimente culturale în propria urbe; să nu pot părăsi ţara decât trecând vama ambasadelor, etc. Cu alte cuvinte, bunăstarea colectivă mă interesează la fel de mult sau chiar mai mult decât bunăstarea personală.

Toate aceste lucruri se înscriu în noţiunea de calitate a vieţii, care la noi este sub firul ierbii. E natural să fie aşa – suntem, totuşi, cea mai săracă ţară din Europa! Există capitole la care stăm mai bine decât alte ţări, inclusiv europene. Problema însă este că ele înregistrează progrese. Devansându-ne. La noi, în schimb, se majorează salariul cu 20% şi ne pare că l-am apucat pe Dumnezeu de barbă.

În calitatea mea de economist, aceasta este întrebarea care mă preocupă cel mai tare. De ce, având acelaşi start  ca şi balticii, am rămas în proximitatea liniei de pornire, în timp ce cei din urmă s-au integrat (ca nivel al bunăstării) în familia de naţiuni europene. În termeni economici, numim acest proces convergenţă şi credem că, odată aflaţi în proces de tranziţie, veni-va momentul Z, în care vom fi egali. Pentru aceasta este necesar ca noi să creştem mai repede decât ei. Lucru acest se întâmplă în mod natural, căci se presupune că ţările aflate la etapa incipientă a tranziţiei au o rezervă de productivitate – forţa de muncă ieftină. La noi, nu.

Aici am ajuns. De ce stagnăm?

Pentru a da răspuns la această întrebare, mă simt somat să-mi scot cravată, să-mi pun o pereche de blugi şi să gândesc outside the box. Căci inside the box se ştie ce explicaţii găsim - faptul că economia moldovenească a fost mai integrată în economia fostei URSS (nu am fost unicii!); faptul că nu am făcut privatizarea pe bani (cine-i avea atunci?); faptul că am fost loviţi de criza din 1998 (cine n-a fost?); faptul că nu avem resurse naturale (de ce nu le-am importat?) ş.a.m.d. Aceste lucruri sunt valabile, însă m-aş fi aşteptat ca ele să întârzie ritmurile de convergenţă, nu să le anihileze cu totul.

Prin urmare, mai trebuie să fie ceva. (Ceva moldovenesc!)

La Hernando de Soto găsesc că explicaţia eşecului capitalismului de a produce bunăstare în ţările sărace rezidă în lipsa capitalului propriu-zis. La fel ca şi în vest, în ţările în tranziţie există active – pământ, producţie de bunuri, case, forţă de muncă, resurse materiale etc. Există şi piaţă, în sensul că oamenii sunt obişnuiţi cu ideea schimbului profitabil (să ne aducem aminte de polonezii care făceau bişniţă la periferia oraşelor, şi moldovenii care “exportau” butelii de gaz în România vecină). Lipsa capitalului este o altă poveste.

Pentru ca activele omniprezente să devină capital este necesar ca acestea să întrunească o serie de condiţii: să fie măsurabile, divizabile, transmisibile, recunoscute, standardizate. Mai mult ca atât, trebuie să existe certitudinea că titlul de proprietate într-adevăr conferă un drept de proprietate.

Există aşa ceva în Republica Moldova? Şi da şi nu. Pe de o parte avem faptul că programul “Pământ” a încheiat în timp recond înregistrarea loturilor de pământ. Avem un registru funcţional al proprietăţii (locul 17 din 183) şi dacă să ne luăm după indicatorii Doing Business nu stăm rău nici în privinţa executării contractelor (22 din 183). Lucru acesta nedumereşte şi mai tare. Dacă stăm într-atâta de bine la acest capitol înseamnă că avem tot instrumentarul necesar pentru a transforma activele în capital. Ce ne lipseşte???

Tot la Hernando de Soto mă familiarizez cu noţiunea de “clopot de sticlă” (bell jar). Afirmă economistul peruvian că ar fi existat capital şi pe timpul regelui-soare. Altfel, cum ar fi fost capabil să construiască Ludovic XIV palate somptuoase? Însă ceea ce putea să facă Ludovic, nu putea să facă Jaques. Pârghiile care transformă activele în capital existau, desigur, dar nu şi pentru toţi. Existau sub clopotul de sticlă al aristocraţiei.

Cam acelaşi lucru se întâmplă şi în economiile în tranziţie.

Despre cum e să funcţioneze economia sub clopotului de sticlă, ne gândim data viitorare.

VA URMA…

Tags: , , , ,

11 Responses to “Clopotul de sticlă (I)”

  1. Victoria says:

    Foarte corect!
    Ai explicat temeinic motivele pt care nu ma vad traind in Moldova, doar ca nu tre de uitat ca peste tot sunt probleme…aici saracia …acolo altele…poate mai grave

    • Zenu says:

      Numai puțin și urmează particularitățile naționale. Că există probleme și în altă parte o știu din experiență. Apropo, locuind printre spanioli mai bine de un an, am avut, evident, și discuții despre prețuri, muncă, etc.

      Faptul că salariile-s mici nu i-a făcut pe spanioli să-mi plângă de milă: au urmat întrebările despre prețuri. Aflând cât costă chiria, imobilul, îmbrăcămintea, produsele alimintare, etc. și-au zis că nu e rău de loc – un apartament în Madrid ajunge la juma de milion și spaniolii lucrează o viață pentru a-și achita creditele. Tineri cu apartamente sunt quazi-inexistenți.

      Dar asta era în 2003. Între timp, prețurile au crescut la noi. Salariile mai puțin.

      Dar chiar și așa, nu bunăstarea personală mă preocupă – în acest plan se poate avea și în RM un trai decent.

      În planul bunăstării colective – e dezastru. Dar lucrurile se vor schimba…

  2. [...] …URMEAZĂ din postarea precedentă. [...]

  3. v.ernu says:

    Zenu ma bucur ca ai amintit de Hernando de Soto… imi place tot mai mutl de tine hihi…
    astept urmarea… chiar curios…
    a propos cica este tradusa in romana o carte de Soto.. o ai cumva??? nu se gaseste…
    sau nu vrei sa scrii despre el??? cartile/teoriile lui… ? Saracia este mult mai interesanta decit bogatia, iar Soto de asta se ocupa..
    mersi
    v

  4. Zenu says:

    de Soto e foarte bun. Nu știu ce-am făcut de n-am terminat „Misterul capitalului”. Am mutat la alt canal pe semne. Dar revin la el. Mă gândesc să fac o prezentare la TEDxChișinău despre capitalismul moldovenesc.

    Cu Aravind Adiga cum stai? Nu știu dacă am apucat să vorbim despre „Tigrul alb” da trebuie. Capitalism, democrație, bogați, săraci, șanse, chinezi, indieni – e sine qua non. :)

  5. v.ernu says:

    ups… mi-ai zis de el dar eu nu am apucat.. trec pe lista..
    tu ai cartea lui Murgescu? ca te-ar ajuta pe ceea ce vrei sa faci.. e o abordare mai Vallerstein a ceea ce s=-a intimplat in zona noastra in ultimii 500 de ani + comparatii cu alte zone… ca o istorie a economiei…
    Saptamina viitoare am o conferinta cu el la Iasi… hai… pe 7 apr la 19… sau il vrei la chisinau hihi
    v.

    • Zenu says:

      Acumularea decalajelor zici? Trec și eu pe listă. Căuta Erizanu pe cineva să-l comenteze în emisiune.

      Numai că eu doar economist & observator. Cu istoria mai prin arătură. Pe 7 apr. n-am cum să fiu la Iași – am doar pașaport albastru. :( Vino tu pe 7 mai – o să fie vesel. :)

      • v.ernu says:

        bun
        hai ca incerc sa fac rost de carte se ti-o aduc..
        da ce e pe 7 mai? eu vin pe 18-20 ca e festivalul literaturii…. hihi.. au si inainte sint la torino ca-mi lansez NATO in URSS

        • Zenu says:

          Place Torino – simpatic pentru ramificațiile într-ale industriei, cinematografiei. Vibrează ceva acolo. Cred că vine de la turnul ăla – Mole Antonelliana.

          Deci. Pe 7 mai e TEDxChișinău. Un ciclu de prezentări voit inspiraționale pe diverse teme. A mai fost o probă de crăciun și un Women Envision. Vezi aici detalii: http://tedxchisinau.com/

  6. intamplarea face sa-l fi citit pe de Soto pentru una din lectii…si tot intamplarea face sa ma fi lasat nedumerit de “frumusetea” solutiilor…si de scurtele memorii istorice de care da dovada autorul…
    “standardizare, masurare si recunoastere” a resurselor zici? e, asta in SUA a insemnat alungarea nativilor de pe teritoriile fertile in rezervatii nisipoase sau stancoase din Arizona..si venirea omului “alb” cu instrumentul de masurare, care a pus terenul pe harta si a zis: eu sunt stapan, pamantul de dincolo e al lui John (indiferent ca niste oameni traisera acolo vreme de sute de ani)…
    mai departe, “activele de capital” pe care stau oamenii din Lumea a Treia…gen pamant, forta de munca…”activele” astea cica ar avea o valoare daca ar fi introduse in circuit, ca sa se stie ce si cui ii apartin ele…ca sa fie transmisibile si restul…ceea ce suna frumos in teorie….dar suna rau in practica: o data pentru ca valoarea activelor nu e universal stabilita si costul pamantului in Sahara va ramane oricum aproape de 0 in orice conditii, spre deosebire de terenurile fertile africane pe care unele tari ca India, China le cumpara pentru a-si satisface nevoile alimentare…ma rog, ar fi loc acolo prin nisipuri de una-doua fabrici de prelucrare/incinerare a deseurilor lumii industriale, sau de gavozdire a resturilro radioactive de la centralele nucleare franceze…pe bani desigur…ca costurile sociale nu conteaza…
    alta data pentru ca da vina, pentru esecurile economice, exclusiv pe tarile foste colonii. cum ar veni, noi stim ca voi ati fost exploatati, ati fost construiti ca monocultura pentru a satisface nevoile metropolei, ca v-au fost alterate structurile sociale si economice, dar trebuie, ca sa iesiti din groapa, sa va grabiti sa vindeti cam tot ce aveti capitalului strain…
    si cred ca asta-i partea problematica: tre sa vindeti, cat mai mult, adica tot. alte solutii nu-s…
    eu is de acord cu Dambisa Moyo ca ajutoarele pentru Africa, asa cum is ele construite acum nu ajuta: parte pentru ca-s spalare de bani, parte ca-s inghititi de lideri corupti locali…dar o parte a cauzelor mi se pare, sta dincolo de Africa…e pe de o parte consecinta aranjamentelor geopolitice si economice, preucm si interventionismului SUA si URSS pe durata razboiului rece…e pe de alta parte si o anume toleranta a occidentului fata de abuzurile locale..si-ar mai fi…
    cu referire la cazul Moldovei: “misterul” nu functioneaza. e cam documentat, standardizat totul…dar, valoarea activelor de capital e cam mizera…suntem ok, cu toate calificarile noastre (ingineri cu diplome si restul) sa facem munca neagra in Europa si Rusia, ca constructori si dadace, dar nu suntem ok sa fim angajati oficial, cu lefuri oficiale si cu statut oficial…problema majora e ca valoarea activelor de capital e masurata si determinata in alta parte…

%d bloggers like this: